Membru individual – NIŢULESCU VIRGIL ŞTEFAN

Informaţii personale

foto VN

 

Nume   NIŢULESCU, Virgil Ştefan
Adresă   Spl. Independenței  nr. 202 H, bl. 2, sc. A, et. 2, ap. 14, sect. 6, 060023 Bucureşti, ROMÂNIA
Telefon   074.4301592
Fax   021.3129875
E-mail   vsnitulescu@yahoo.co.uk sau vsnitulescu@gmail.com

 

Cetăţenie   Română

 

Data naşterii   4 noiembrie 1959

 

 

Experienţă proefesională

               

Perioada (de la – până la)   1 septembrie 1984 – 30 septembrie 1984
Numele şi adresa angajatorului   Şcoala generală nr. 7, Bd. Matei Basarab nr. 3, Slobozia, jud. Ialomiţa
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Învăţământ
Funcţia sau postul ocupat   Profesor
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Educaţie ştiinţe sociale

 

Perioada (de la – până la)   1 octombrie 1984 – 30 septembrie 1988
Numele şi adresa angajatorului   Muzeul Judeţean Ialomiţa, Bd. Matei Basarab nr. 30, Slobozia, jud. Ialomiţa
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Cultură
Funcţia sau postul ocupat   Muzeograf
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Organizare expoziţii, cercetare

 

Perioada (de la – până la)   1 octombrie 1988 – 31 decembrie 1991 (de la 1 aprilie 1990, detaşat la Ministerul Culturii)
Numele şi adresa angajatorului   Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România; din 1 ianuarie 1990, Muzeul Naţional de Istorie al României, Cal. Victoriei nr. 12, sect. 3, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Cultură
Funcţia sau postul ocupat   Muzeograf
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Organizare expoziţii, cercetare

 

Perioada (de la – până la)   1 ianuarie 1992 – 31 ianuarie 1995
Numele şi adresa angajatorului   Ministerul Culturii, P-ţa Presei Libere nr. 1, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Administraţie publică
Funcţia sau postul ocupat   Referent de specialitate III; din 1 iulie 1993, consilier II
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Consilierat în domeniul patrimoniului cultural naţional

 

Perioada (de la – până la)   1 februarie 1995 – 20 decembrie 2006 (din 21 ianuarie 2005, suspendat din funcţie)
Numele şi adresa angajatorului   Camera Deputaţilor, Str. Izvor nr. 2 – 4, sect. 5, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Legislativ
Funcţia sau postul ocupat   Expert; din 1 octombrie 2001, consilier
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Consilierat în domeniul legislaţiei culturale

 

Perioada (de la – până la)   1 octombrie 1997 – 28 noiembrie 2000
Numele şi adresa angajatorului   Revista muzeelor, Cal. Victoriei nr. 120, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Editorial
Funcţia sau postul ocupat   Redactor şef
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Conducerea activităţii de editare a publicaţiei Revista muzeelor

 

Perioada (de la – până la)   29 noiembrie 2000 – 30 august 2001
Numele şi adresa angajatorului   Revista muzeelor, Cal. Victoriei nr. 120, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Editorial
Funcţia sau postul ocupat   Director
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Conducerea activităţii de editare a publicaţiei Revista muzeelor

 

Perioada (de la – până la)   31 august 2001 – 20 decembrie 2006
Numele şi adresa angajatorului   Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii; din mai 2005, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Cal. Dorobanţilor nr. 99A
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Cultură
Funcţia sau postul ocupat   Expert – consultant
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Alcătuire programe de specializare

 

Perioada (de la – până la)   21 ianuarie 2005 – 21 august 2006 (pe perioada suspendării din funcţie, la Camera Deputaţilor)
Numele şi adresa angajatorului   Ministerul Culturii şi Cultelor, Şos. Kiseleff nr. 30, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Administraţie publică
Funcţia sau postul ocupat   Secretar de stat pentru patrimoniul cultural naţional
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Coordonarea activităţilor Ministerului în domeniul patrimoniului cultural naţional

 

Perioada (de la – până la)   22 august 2006 – 20 decembrie 2006 (pe perioada suspendării din funcţie, la Camera Deputaţilor)
Numele şi adresa angajatorului   Ministerul Culturii şi Cultelor, Şos. Kiseleff nr. 30, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Administraţie publică
Funcţia sau postul ocupat   Consilier al ministrului
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Consilierat în domeniul patrimoniului cultural naţional

 

Perioada (de la – până la)   21 decembrie 2006 – 27 februarie 2009
Numele şi adresa angajatorului   Ministerul Culturii şi Cultelor (ulterior, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional), Şos. Kiseleff nr. 30, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Administraţie publică
Funcţia sau postul ocupat   Secretar general
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Conducerea activităţilor Ministerului

 

Perioada (de la – până la)   28 februarie 2009 – 17 mai 2011
Numele şi adresa angajatorului   Secretariatul General al Guvernului, P-ţa Victoriei nr. 1, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Administraţie publică
Funcţia sau postul ocupat   Inspector guvernamental
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Monitorizarea modului de îndeplinire a Programului de Guvernare în domeniul culturii şi cultelor

 

Perioada (de la – până la)   17 mai 2010 – prezent
Numele şi adresa angajatorului   Muzeul Național al Țăranului Român, Șos. Kiseleff nr. 3, sect. 1, mun. Bucureşti
Tipul activităţii sau sectorul de activitate   Cultură
Funcţia sau postul ocupat   Director general
Principalele activităţi şi responsabilităţi   Conducerea instituției

 

 

Activitate didactică (profesor asociat):

–          Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy“ (1 noiembrie 2001 – 31 decembrie 2003);

–          Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (18 februarie 2002 – iulie 2009; septembrie 2012 – iulie 2013)

–          Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Arte (1 octombrie 2008 – iulie 2011)

 

 

Educaţie şi formare

 

Perioada (de la – până la)   Septembrie 1980 – iunie 1984
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională   Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie şi Filozofie
Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale   Secţia Istorie – Filozofie
Tipul calificării/diplomă obţinută   Diplomă de merit
Nivelul de clasificare a formei de instruire/învăţământ   Universitar

 

Perioada (de la – până la)   Septembrie 1988 – septembrie 1989
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională   Centrul Special de Perfecţionare a Cadrelor
Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale   Muzeologie
Tipul calificării/diplomă obţinută   Diplomă
Nivelul de clasificare a formei de instruire/învăţământ   Specializare postuniversitară

 

Perioada (de la – până la)   Septembrie 1996 – ianuarie 2003
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională   Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu“
Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale   Doctorat în istorie
Tipul calificării/diplomă obţinută   Doctor în ştiinţe
Nivelul de clasificare a formei de instruire/învăţământ   Postuniveristar

 

Perioada (de la – până la)   Iunie 2004
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională   Institutul Naţional de Administraţie
Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale   Managementul schimbării şi integrarea europeană
Tipul calificării/diplomă obţinută   Diplomă
Nivelul de clasificare a formei de instruire/învăţământ   Specializare

 

Perioada (de la – până la)   2007 – 2008
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională   Institutul Naţional de Administraţie
Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale   Curs pentru înalţii funcţionari publici
Tipul calificării/diplomă obţinută   Diplomă
Nivelul de clasificare a formei de instruire/învăţământ   Specializare

 

Aptitudini şi competenţe profesionale

dobândite în cursul vieţii şi carierei, dar care nu sunt recunoscute, neapărat, printr-un certificat sau o diplomă.

 

Limba maternă   Română

 

Limbi străine cunoscute

 

    Engleză
Abilitatea de a citi   excelent
Abilitatea de a scrie   excelent
Abilitatea de a vorbi   excelent

 

    Franceză
Abilitatea de a citi   excelent
Abilitatea de a scrie   satisafăcător
Abilitatea de a vorbi   foarte bine

 

    Italiană
Abilitatea de a citi   excelent
Abilitatea de a scrie    
Abilitatea de a vorbi   satisfăcător

 

    Spaniolă
Abilitatea de a citi   bine
Abilitatea de a scrie    
Abilitatea de a vorbi    

 

    POrtugheză
Abilitatea de a citi   SATISFĂCĂTOR
Abilitatea de a scrie    
Abilitatea de a vorbi    

 

 

Aptitudini şi competenţe artistice   Muzică (am urmat şcoala generală de muzică şi arte plastice, secţia pian)

 

Aptitudini şi competenţe sociale   Am lucrat, întotdeauna, în colectiv; munca în echipă a fost, întotdeauna, esenţială, pentru mine; începând din 2001, predau în învăţământul universitar şi postuniveristar, ca profesor asociat

 

Aptitudini şi competenţe organizatorice    am lucrat în funcţii de conducere, începând cu 1997, conducând redacţia Revistei muzeelor (octombrie 1997 – noiembrie 2000), fiind secretar de stat (ianuarie 2005 – august 2006),  secretar general la Ministerul Culturii şi Cultelor (decembrie 2006 – februarie 2009) și Director general al Muzeului Național al Țăranului Român (din mai

 

Aptitudini şi competenţe tehnice

 

  Utilizez diverse programe pentru calculator

 

Alte aptituini şi competenţe   Nu este cazul

 

Permis de conducere   Nu

 

ACTIVITATE PROFESIONALĂ:

– Am fost vicepreședinte al Adunării Generale a Statelor Părți la Convenția UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (2006 – 2007).

– Am reprezentat România în Comitetul UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (2006 – 2007).

– Am fost Președintele Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (din noiembrie 2010 până în februarie 2014).

– Reprezint Muzeul Național al Țăranului Român în Comitetul Național de Coordonare al Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

– Sunt membru în Consiliul Științific al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel‟.

– Cercetare în teren: arheologică (18 şantiere, în 8 judeţe, în perioada 1980 – 1994), etnologică şi istorică (în 5 judeţe, în perioada 1983-1988).

– Organizare de expoziţii permanente şi temporare, conferinţe, ghidaje şi alte activităţi cu publicul, organizare de simpozioane şi manifestări similare (1984 – 1994; 2010 – 2014).

– Co-organizator al participării României la Expoziţia Universală de la Sevilla (1992).

– Participări la simpozioane şi conferinţe naţionale şi internaţionale în România, Austria, Slovacia, Cehia, Spania, Slovenia, Germania, Elveţia, Australia, Canada, Iugoslavia, Croaţia şi Brazilia.

– Profesor la Şcoala de Vară în domeniul politicilor culturale şi al managementului cultural, organizată la Dresda, Wrocław şi Praga de Reţeaua Europeană a Centrelor pentru Pregătire în Administraţia Culturală (august – septembrie 1996), la cursul Bazele managementului cultural, organizat de Ministerul Culturii (mai – iulie 2000) şi la cursuri organizate de Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii (1996 – 2004).

– Sunt membru al Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM) (din 1994), am fost preşedintele Comitetului Naţional Român ICOM (din 2004 în iulie 2014), vicepreşedintele Comitetului Consultativ al ICOM (din 2004), membru în Comitetul Internaţional pentru Documentare în Muzee (CIDOC), membru în Grupul de lucru pentru statute, reguli interne, statute și guvernanță (din 2014) și am fost membru în Comitetul pentru probleme juridice al ICOM (2006 – 2014), membru (editor) (2001 – 2007) și membru (2011) în Board-ul CIDOC.

– Sunt Președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România

– Sunt expert al Academiei Europene a Muzeelor

– Sunt consilier principal al Fondului pentru Artă și Cultură

– Sunt reprezentantul României în Grupul European pentru Statistici Muzeale (EGMUS) (din 2000).

– Sunt vicepreședinte al Asociației de Studii Etnologice din România (din 2011).

– Sunt directorul executiv al Fundației „Alexandru Tzigara – Samurcaș‟ (din 2012).

– Sunt vicepreşedintele Asociaţiei „Nicolae Bălcescu“ (din 2000) și al Aociației  ֦Friends of Opera“ (din 2010).

– Am fost Corespondentul Naţional pentru România al Forumului Muzeului European (1993 – 2007) şi membru în Comitetul Forumului (2007 – 2010), membru în comitetul permanent pentru România al platformei Politici pentru cultură (2000 – 2009), agentul pentru România al Fundaţiei Observatorul Interarts şi corespondentul pentru România al CULTURELINK, cenzor al Asociaţiei Arheologilor Medievişti, consilier al Asociaţiei Arheologilor Profesionişti şi cenzor al Asociaţiei Revistelor Culturale, membru al Societăţii Internaţionale pentru Cercetarea Sectorului Terţiar şi al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, precum şi evaluator pentru programele finanţate de Institutul pentru o Societate Deschisă, din Budapesta.

– Activez în diverse alte fundaţii şi asociaţii culturale.

– Sunt traducător atestat pentru limba engleză.

– Peste 250 de articole şi alte lucrări şi traduceri publicate şi peste 100 de lucrări comunicate.

– Decorat (de Italia) cu Ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Comandor (13 ianuarie 2009).

– Decorat (de Franța) cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Ofițer (4 aprilie 2011).

–  Cetățean de onoare al mun. Caracal și al com. Giurgeni (jud. Ialomița).

 

A plecat dintre noi Romulus Antonescu

11A plecat dintre noi Romulus Antonescu,
un cunoscut cercetător în domeniul etnologiei.

Filolog, absolvent al Universităţii Bucureşti şi doctor al acleleiaşi Universităţi, Romulus Antonescu a desfăşurat de-a lungul vieţii o activitate intensă de cercetare pentru păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural românesc.

În calitate de muzeograf a participat la numeroase campanii de cercetare finalizate prin numeroase studii şi cercetări, publicate în reviste de specialitate iar încununarea activităţii de cercetare este teza de doctorat
Elemente de static şi dinamic în poezia orală românească.

A lucrat o lungă perioadă în Ministerul Culturii în funcţia de Consilier (1992 – 1994) iar în perioada 1997 – 2001 ca Director General al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Regretăm profund dispariţia sa, transmitem condoleanţe familiei şi îi vom păstra vie amintirea sa.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

A plecat dintre noi Tiberiu Graur

22A plecat dintre noi Tiberiu Graur, cel care a fost, este şi va rămâne o personalitate marcantă pentru viaţa ştiinţifică şi culturală a României şi nu numai.

Filolog, documentarist, cercetător etnolog, profesor universitar şi nu în ultimul rând Director General al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, timp de peste două decenii, Tiberiu Graur este autorul a numeroase studii şi lucrări de analiză şi sinteză privind cercetarea etnologică, teoria sistemelor antropologice şi teoria comunicaţiei – semiotica.

În calitate de cercetător etnolog a participat în campanii în peste 800 de localităţi din ţară finalizate prin studii de excepţie. În calitate de comisar a organizat expoziţii de anvergură în SUA, Franţa, Italia, Ungaria.

Expert în Consiliul Europei, membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, membru al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România şi al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, Tiberiu Graur a militat neîncetat pentru păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional.

A fost colaborator al publicaţiilor de specialitate şi al presei scrise contribuind prin lucrările sale la descoperirea şi valorificarea tezaurului de cultură şi civilizaţie rurală românească.

Colectivul Muzeului Satului din Bucureşti este alături de colegii Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi de familia îndurerată regretând dispariţia prematură a bunului coleg şi prieten, a omului de cultură care a fost Tiberiu Graur.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace!

Conf. univ. dr. Paula Popoiu
Manager
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România

Muzeul Vrancei

muzeul-vrancei logoComplexul Muzeal Vrancea cuprinde secţii de istorie şi arheologie, etnografie, ştiinţele naturii; mausoleele din Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, precum şi casele memoriale ale unor personalităţi precum: Ion Roată (comuna Câmpuri) şi Al Vlahuţă” (comuna Dumbrăviţa). Muzeul Vrancei deţine bogate colecţii de bunuri arheologice, etnografice şi de ştiinţele naturale, expuse în expoziţiile de bază sau în cele 72 de obiective ale Secţiei de Etnografie. De asemenea, Muzeul mai deţine obiecte şi documente ce poartă amprenta evenimentelor petrecute în veacul al XIX-lea (1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă), dar şi a unor personalităţi ale vieţii sociale, culturale şi politice vrâncene (scriitorul şi diplomatul Duiliu Zamfirescu, juristul Gh. Apostoleanu, arhitectul Ion Mincu, geograful S.Mehedinţi, întemeietorul teatrului focşănean – Maiorul Gh. Pastia, scriitorul Al. Vlahuţă, ţăranul Ion Roată).

 

Program:

L – D – 09.00 – 17.00

www.cjvrancea.ro

Muzeul Judeţean Vâlcean

8Muzeul Satului Vâlcean şi-a conturat profilul său tematic încă din 1974 sub forma unui sat-muzeu, menit să reconstituie pe o suprafaţă de 8 hectare, imaginea funcţională a unei aşezări rurale tradiţionale, cu toate instituţiile sale social-culturale. În prezent muzeul este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale: sectorul gospodărie – locuinţa, ce cuprinde un număr de 42 unităţi şi peste 12.000 piese muzeistice, sectorul social – cultural al monumentelor de utilitate publică ce cuprinde o şcoală primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, un han de la sfârşitul secolului al XIX-lea, o biserica din lemn, construită la 1785; un scrânciob, sectorul meşteşuguri – tehnici populare, ce prezintă procedeele şi tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte, vase şi diferite obiecte de uz casnic si altele, sectorul construcţiilor specializate – reprezentat prin câteva unităţi, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montană: troiţe de drum, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna, foişoare de pază etc.

 

Program:

Vara: L – inchis; Ma – D – 10.00 – 18.00

Iarna: L – inchis; Ma – D – 10.00 – 17.00  

http://www.muzee-valcea.ro/

Muzeul Satului Bucovinean

logo copyOrganizat în apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune în valoare patrimoniul arhitectonic de factură populară dinŢara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectură populară, şi a prins contur după 1990, când noi gospodării şi instalaţii tehnice populare au fost transferate, reconstruite şi deschise publicului vizitator.

Dincolo de funcţia esenţială de conservare, restaurare şi valorificare a patrimoniului cultural etnografic, Muzeul Satului Bucovinean s-a impus în peisajul cultural naţional prin organizarea de evenimente culturale de nvergură naţională şi locală – prezentarea obiceiurilor şi tradiţiilor specifice zonei, organizarea de târguri ale meşterilor populari pentru promovarea creaţiilor autentice, tabere de creaţie pentru elevi – muzeul devenind astfel un centru polarizator pentru viaţa culturală a Sucevei.

Program:

Vară (15 Aprilie – 15 Octombrie) – L – D –  10.00 – 18.00

Iarnă (15 Octombrie – 15 Aprilie) – L – Vi – 08.30 – 15.30

www.muzeulbucovinei.ro/muzeu/expozitii-permanente/muzeul-satului

Muzeul Satului Brănean

f9275e74e06be53b142899d48f1b474eMuzeul Satului din Bran este amenajat chiar în curtea Castelului Bran (cel mai vizitat obiectiv turistic din România după statisticile oficiale – datorită legendelor ce îl au ca personaj principal pe „Dracula”) şi reprezinta un important vestigiu cultural al zonei Bran. Realizat in urma cu peste 40 de ani, muzeul satului evidenţiază arhitectura tradiţională din satele din Ţara Bârsei.

Principalele tipuri de gospodarii şi locuinţe amenajate în interiorul muzeului, alături de o serie de anexe gospodareşti sunt raportate la ocupaţiile de bază ale vremurilor respective, cum ar fi: agricultura, creşterea animalelor, prelucrarea lânii şi a lemnului, etc. Muzeul satului braneăn evidenţiază evoluţia tipologică arhitecturală de la case cu o singură încapere la case cu două şi trei încaperi, cu tindă şi diverse anexe.

Muzeul Satului din Bran este o marturie vie a acestei zone etnografice, bogată în cultură şi tradiţii şi totodată, reprezentand un punct de atracţie pentru numeroşii turişti care tranzitează Branul sau petrec sejurul la pensiunile de aici.

Program:

Vara: L –  12.00 – 18.00; Ma – D –  9.00 – 18.00

Iarnă: Ma – D – 9.00 – 16.00  

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=1702

Muzeul Judeţean Vâlcea

3Complexul Muzeal Măldăreşti
Începuturile muzeografiei vâlcene datează imediat dupa al II-lea razboi mondial, prin infiinţarea la Râmnicu Vâlcea, în anii 1949-1950, a primului muzeu – Muzeul Regional Râmnicu Vâlcea – prin preluarea de la Liceul „Lahovari” a unor colectii de arheologie, istorie, artă plastică, icoane, carte veche bisericească, piese de ştiinte naturale etc).
Muzeul a fost organizat, iniţial, în cladirea actualului muzeu de Arta „Casa Simian”, transformandu-se în anul 1955 în Muzeul Raional Râmniuc Valcea, iar din 1968 devenind Muzeul Judeţean Vâlcean.
Dupa anul 1968 Muzeul Judetean Vâlcea a cunoscut o dezvoltare şi o extindere continuă a colecţiilor, transformându-se într-o instituţie de cultură specializată în cercetarea, conservarea, restaurarea precum şi valorificarea acestora prin intermediul expoziţiilor, programelor culturale, programelor de pedagogie muzeală.
Fiind conceput şi organizat ca un complex cultural, Muzeul Judetean Vâlcea are în structura sa organizatorica un numar de 9 unitati muzeale dintre care Muzeul Satului fiind emblematică pentru cultura tradiţională locală.


Complexul Muzeal Maldaresti a fost organizat intr-un cadru natural pitoresc si reuneste Culele Greceanu, Duca, precum si Casa Memoriala I.G.Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii romanesti, in care se impletesc armonios elemente taranesti din zona cu elemente ale unor constructii cu caracter de fortificatii. Pe aceste meleaguri, unde legenda se imbina cu istoria, Cula Greceanu isi are inceputurile in secolul al XVI-lea, cand Nan Paharnicul construieste un turn de aparare, iar nepotul sau, Tudor Maldar, adauga spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, restul constructiei.
In ceea ce priveste etimologia cuvantului „cula”, acesta deriva din turcescul „kule”, care desemneaza un turn, iar in spatiul romanesc defineste, prin extensie, o locuinta intarita in forma de turn, care are drept caracteristici principale un parter inalt, masiv, o scara interioara de acces spre etaj si retragerile succesive ale zidului in inaltime.
Acest tip de constructie se afla raspandit in aria Peninsulei Balcanice, cu precadere in Serbia si Albania, dar si in Bulgaria. La noi el este caracteristic numai zonei invecinate spatiului balcanic, respectiv Olteniei si vestului Munteniei.
Ridicate de boiernasi olteni, ca masura de aparare impotriva amenintarii incursiunilor pasalelor de la Vidin si Ada-Kaleh si cetelor de haiduci care se inmultisera ingrijorator, culele au dainuit pana in zilele noastre facand dovada rezistentei lor.

CULA GRECEANU
Cel mai vechi edificiu din cadrul acestui complex este Cula Greceanu, care a pastrat acest nume intrucat in timp a trecut prin zestre de la familia Maldarescu la familia Greceanu
Trecand peste legenda care atribuie construirea acestui edificiu unuia dintre capitanii lui Mihai Viteazul – Tudor Maldar – argumentele istorice dateaza constructia catre sfarsitul secolului al XVIII-lea cand ar fi fost fie recladita, fie ridicata din temelii de „jupan Gheorghe Maldarescu si jupanita ego Eva”.
Sunt prezente cateva indicii ale stilului brancovenesc: ferestrele pivnitei lucrate in piatra traforata , cele doua cerdace cu arcade si boltile de penetrare din incaperea de la etajul I care intaresc aceste afirmatii.
Accesul pentru vizitator se face pe o usa din stejar ferecata si continua cu o scara din lemn pana la etajul I. Zidul exterior al casei scarii este strapuns de doua guri de tragere pentru apararea intrarii.
La etajul I, din pridvorul larg deschis spre miazazi, se intra intr-o incapere de dimensiuni reduse, de unde cu ajutorul unei scari mobile se putea ajunge in locul cel mai sigur in caz de primejdie, adevarata ascunzatoare a cladirii, de foarte mici dimensiuni si prevazuta doar cu o mica ferestruica.
Tot la etajul I se mai afla o incapere, fosta camera de primire , din care se trece intr-o alta camera sustinuta de bolti, unde pictorita Olga Greceanu a imortalizat in fresca imagini din trecut, oferind posteritatii portretele celor din familia Maldarescu, luand ca model tabloul votiv al bisericii din apropiere.
La etajul al II-lea se afla un frumos cerdac deschis prin arcade trilobate , iar in partea de nord se gasesc doua camere amenajate intr-o perioada recenta pe locul unde fusese candva un pod.
Ca o particularitate a constructiei care o situeaza printre cele mai vechi de acest tip din tara, la Cula Greceanu pivnita nu comunica cu etajul. Aceasta prezinta avantajul ca, in caz de primejdie, restul ansamblului era izolat, dar si dezavantajul ca, fiind usor adancita in pamant, ferestrele si cerdacul de la etaj puteau fi mai usor accesibile raufacatorilor.
Incepand din 1967, Cula Greceanu, restaurata, a fost deschisa publicului vizitator, iar in prezent expozitia de baza organizata in interior, incearca sa ilustreze, prin intermediul unor piese, atmosfera de la curtea unui boiernas oltean.
CULA MALDARESCU (I.G.Duca)
Impunatoare prin masivitatea zidurilor, cula a fost construita in anul 1812 de catre Gheorghita Maldarescu, chiar daca din inscriptia de pe peretele etajului se poate descifra 1827, acesta este anul executarii stucaturilor
Constructia de forma dreptunghiulara, cu un iesind in partea de vest este alcatuita din parter si doua etaje. Parterul prezinta caracteristicile culei, fiind prevazut cu o usa de acces din lemn de gorun masiv, comuna beciului si partii locuite a culei si cinci ferestruici inguste ce par niste metereze. Aici se vad stalpii enormi din lemn, care sustin grinzile masive. Remarcata pentru decorul deosebit de autentic, aceasta incapere a fost folosita foarte des in productiile cinematografice, aici turnandu-se filme de referinta ca : „Neinfricatii”, „Drumul Oaselor”, „Iancu Jianu – Haiducul”.
Etajul I cuprinde o incapere mare, iatac si o sala, iar la etajul al II-lea doua odai, o incapere mai mica si un vast cerdac, al carui tavan este impartit in trei registre, avand fiecare la mijloc cate un motiv decorativ.
Se poate observa varietatea si frumusetea sobelor cu gura de incarcare intr-o camera s i soba in alta, cu modele diferite de la o incapere la alta si care sunt marturii vii ale artei unui mestesug de mult apus.
In 1910 I.G.Duca, indragostit de pitorescul locului, inca de pe vremea cand fusese numit judecator la ocolul Horezu, afland ca cele doua constructii sunt nelocuite, cumpara si hotaraste sa-si construiasca in apropiere o modesta casa de vacanta. Tot el este si cel care, prin pasiunea lui pentru traditie si autentic, incearca sa amenajeze interiorul culei Maldarescu, intr-un mod cat mai original. Astfel, aflam ca la 1912 „pe tavanuri sunt spanzurate tot felul de candele de argint si caldarusi de arama din care atarna flori; pe pereti sunt insirate farfurii lucrate de tarani, icoane vechi adunate de pe la batranii satelor, prosoape, cruci, sfesnice cumparate de prin balciuri indepartate; pe jos si pe scaune sunt intinse intr-o neregula placuta tot felul de scoarte, laicere si covoare vechi.”
Astazi, intrucat majoritatea acestor obiecte au disparut, se incearca organizarea unei expozitii permanente care sa pastreze in linii mari aceeasi tendinta de la inceputul secolului.

CASA MEMORIALA I.G.DUCA
Construita in 1912 de omul politic liberal I.G.Duca pentru a fi folosita drept casa de vacanta, actuala constructie reflecta prin dimensiuni si amenajare bunul gust si modestia unui om care, desi ajuns prim ministru, a reusit sa pastreze in tot ce a facut simtul masurii. I.G.Duca, om politic de o remarcabila valoare, teoretician al liberalismului si sustinator al ideii de progres, avea sa cunoasca una dintre cele mai spectaculoase si meritate cariere politice : deputat in parlament la 26 de ani, ministru la 38 de ani si prim ministru la 54 de ani.
Nascut la 20 decembrie 1879, la Bucuresti a urmat clasele primare si primele doua clase de liceu in particular, dupa care a urmat Colegiul Clasic „Cantemir Voda”. Cursul superior il continua la Liceul „Sfantul Sava”, mentinandu-se intre fruntasi, asa cum avea sa-si aminteasca un vechi coleg si prieten Gala Galaction : „In toamna anului 1894, promotia mea de la Liceul „Sfantul Sava” intrase in clasa a V-a. De obicei aceasta clasa era un nod de cale ferata. Multi scolari de prin alte scoli debarcau la liceul nostru si luau trenul clasei a V-a. Intre noii sositi era si un baietandru mai mic si mai firav decat media colegilor, dar cu o infatisare mai deosebita. Era miop, purta ochelari, avea obraz fin si trandafiriu si sub ochelarii lui de miop niste scaparari de nestinsa curiozitate si de vie inteligenta. Nu ne-am imprietenit prea curand.
El era un elev de o sarguinta si de o exactitate exemplara. S-a afirmat in 2-3 luni, fruntas printre fruntasi si a devenit stima colegilor si a profesorilor. Eu eram un fel de inger apostat…”
In iunie 1897 isi ia bacalaureatul, iar in toamna aceluiasi an pleaca la Paris pentru studii universitare, inscriindu-se la Facultatea de Drept.
Teza de doctorat, pe care studentul I.G.Duca a prezentat-o la Paris comisiei, „Societatile Cooperatiste din Romania”, a impus prin noutate, cat si prin maniera de abordare.
Intors in tara, la recomandarea lui Ion I.C.Bratianu este numit ajutor de judecator la Ocolul Valcea, Plasa Horezu, la 20 decembrie 1902, exact in ziua in care implinea 23 de ani. Au urmat patru ani de activitate la Casa Centrala a Cooperatiei din Bucuresti in calitate de subdirector.
Anul 1907 coincide cu momentul intrarii sale in viata politica in randul Partidului National Liberal, pe listele caruia candideaza pentru prima oara si este si ales ca deputat in Parlamentul Romaniei.
Izbucnirea primului razboi mondial a marcat punctul de cotitura pentru activitatea politica a lui I.G.Duca, care devine Ministru al Instructiunii Publice si Culte, calitate care i-a permi s sa ia parte la negocierile privind Tratatul de Alianta ce avea sa fie semnat cu Antanta.
Dupa ce, la sfarsitul razboiului, timp de un an a fost Ministru al Agriculturii, in 1922 Partidul National Liberal i-a incredintat Ministerul Afacerilor Externe. In acelasi an a fost convocata, la Lausanne, la 20 noiembrie, o conferinta de pace cu Turcia, unde se punea din nou problema Stramtorilor.
Cea mai importanta prevedere a acestui tratat, la care I.G.Duca si-a adus o contributie remarcabila, a fost recunoasterea frontierelor consacrata prin tratatele din 1919-1920.
Dupa Instructiunile Publice si Culte, Agricultura – Domenii, Externe, a devenit in 1927 titularul Ministerului de Interne, insa pentru scurt timp. Moartea lui Ionel Bratianu, la putin timp dupa regele Ferdinand, a facut ca Partidul National Liberal sa-i incredinteze presedintia lui Vintila Bratianu intr-un moment dificil, cand liberalii isi incepeau o lunga si grea perioada de opozitie.
Revenirea lui Carol al II-lea parea sa distruga tot capitalul politic al liberalilor, cu atat mai mult cu cat presedintele partidului luase atitudine ferma, iar I.G.Duca se solidarizeaza cu acesta, rostind celebra fraza „sa mi se usuce dreapta de i-o voi intinde aventurierului.”
Figura proeminenta a vietii noastre publice, de o cinste exemplara, cu o inalta constiinta a raspunderii, o respingere organica a tot ceea ce insemna trafic al intereselor statului, I.G.Duca este numit, dupa moartea lui Vintila Bratianu, la 14 noiembrie 1933, de catre rege, sef al guvernului, care sub o aparenta impaciuitoare ascundea ideea razbunarii.
Prilejul nu a intarziat sa apara. La 7 decembrie 1933, in sedinta de Cabinet, majoritatea guvernantilor, chemati sa-si dea votul pentru dizolvarea Miscarii Legionare, s-a opus. Procedura fireasca ar fi fost ca regele sa semneze un decret regal de dizolvare, insa el a refuzat trecand aceasta sarcina in competenta lui I.G. Duca, in calitate de prim ministru. Prin acest raspuns negativ, regele a deviat furia Legiunii asupra lui Duca, care-l facea raspunzator pentru toate hotararile guvernului.
Consecintele nu au intarziat sa apara. In seara zilei de 29 decembrie 1933, pe cand se intorcea de la Peles, dupa o audienta la rege, la iesirea din gara Sinaia, I.G.Duca a fost asasinat de trei legionari. Respectandu-i-se dorinta testamentara si, asa cum reiese din registrul de la Cimitirul Belu, la 6 mai 1934, ramasitele pamantesti au fost aduse in judetul Valcea, aproape de Maldaresti, la biserica de la Ursani, unde se odihnesc si azi.
Valcenii au incercat sa-i perpetueze amintirea ridicandu-i, un an mai tarziu, o statuie chiar in centrul orasului, pe locul unde se afla azi statuia lui Mircea cel Batran din parcul cu acelasi nume, iar bulevardul Calea lui Traian s-a numit intr-o vreme chiar bulevardul I.G.Duca. Se pare insa ca timpul a fost necrutator : in perioada venirii legionarilor la putere statuia a fost demolata, iar bulevardul si-a recapatat vechea denumire.
Doar maldarestenii mai pastreaza, plini de nostalgie, amintirea celui pe care un mare istoric spaniol Francisco Veiga avea sa-l caracterizeze ca fiind „ ultimul zoon politikon al romanilor”.
http://www.muzee-valcea.ro

Muzeul ”Haszmann Pál” din Cernat

46Muzeul Satului din Cernat şi-a primit numele după fondatorul lui Pál Haszmann. Muzeul a fost amenajat în Cernatul de Sus, în curia lui Gyula Damokos, respectiv în parcul şi grădina ce o înconjoară. Curia a fost clădită între secolele XVII–XIX, primindu-şi înfăţişarea neoclasicistă în 1831. Terenul de mai mult de două hectare şi curia cu multe încăperi ofereau o posibilitate unică pentru înfiinţarea unui muzeu etnografic în aer liber. Instituţia şi-a deschis porţile publicului pe 25 februarie 1973. Coordonatorul actual al colecţiei şi activităţilor muzeale din ce în ce mai bogate este Pál-Péter Haszmann, iar fratele său, József-István Haszmann conduce Şcoala Populară. Fratele lor Lajos Haszmann, împreună cu familia numeroasă, asigură suportul financiar. Caracterul de muzeu etnografic în aer liber îi este conferit de casele şi porţile secuieşti, moara de apă, case tipice ale arhitecturii populare secuieşti – toate mutate în grădina Muzeului Haszmann Pál.


Program:
L – D – 08.00 – 20.00
http://www.sznm.ro

Muzeul de Etnografie si Artă Populară Tulcea

Muzeul de Etnografie si Arta Populara

Sediul Muzeului de Etnografie si Arta Populara (fostul sediu al Băncii Naţionale a României – Agenţia Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, împreuna cu alte construcţii, exemple valoroase ale arhitecturii.

 

 

Constructia are la baza un proiect elaborat in 1924 si a fost ridicata in perioada interbelica (1924-1927), deci, la finele epocii de manifestare a curentului national in

arhitectura Romaniei.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie si Arta Populara reflecta, prin diversitatea colectiilor, un model cultural unic generat de convietuirea etnica dintre romani si celelalte populatii. Cele aproximativ 8000 de piese alcatuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil in cadrul colectiilor de arta populara si port popular, etnografie si foto-document. Colectiile muzeului: stergare, vase de metal, covoare, colectia aromaneasca. Obiectivele muzeale aflate în subordinea muzeului sunt: Muzeul Satului Enisala, Muzeul de Artă Orientală Babadag, Casa Memoriala “Panait Cerna”

Program:

Ma – D – 09.00 – 17.00

L – inchis

http://www.icemtl.ro