Muzeul Satului a intrat în peisajul capitalei ca o instituţie de mare importanţă, dar mai ales el face parte din sufletul bucureştenilor care îşi regăsesc aici rădăcinile şi uneori pierduta puritate a lumii de miracol care a fost satul românesc – adică acel loc în care se află, pentru cei mai mulţi dintre noi, casa bunicilor şi implicit casa poveştilor frumoase ale copilăriei.

Odată intrat în Muzeul Satului, lumea se schimbă, iar timpul are alt înţeles. Trăieşti în acel ,,illo tempore” în care nu există aparate de măsură a curgerii orelor şi în care înţelegi, iluminat, că „veşnicia s-a născut la sat”, iar Muzeul Satului o conservă şi o face cadou generaţiilor ce vor urma şi vor dori să ştie din ce neam se trag. Ideea organizării Muzeului Satului a aparţinut marelui cărturar, sociolog şi filosof, Dimitrie Gusti, iniţiator şi conducător al „Şcolii sociologice de la Bucureşti”. Acesta, în cadrul Catedrei de Sociologie a Universităţii Bucureşti, a organizat – între anii 1925 – 1935 – o serie de cercetări interdisciplinare în ‘60 de sate din diferite regiuni ale României. Lucrările pentru amenajarea muzeului au început în luna martie a anului 1936. A fost amenajat un teren în suprafaţă de 4 500 mp amplasat ,, la şosea”. Proiectul a fost susţinut moral, dar şi material de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”. Sarcina construcţiei muzeului a fost încredinţată lui H.H. Stahl şi lu Victor Ion Popa, ultimului revenindu-i partea cea mai dificilă, aceea a proiectării acestui ansamblu.

Muzeul Satului şi-a deschis porţile pentru public pe 9 mai 1936. Intenţia ctitorilor a fost să recreeze, într-un cadru natural adecvat (pe malul lacului Herăstrău), modul de viaţă şi personalitatea ţăranului român.

Cele mai vechi case ţărăneşti datează din secolul al XVII-lea şi sunt originare din toate zonele

României. Au fost aduse în muzeu monumente de mare originalitate şi unicitate: Zăpodeni, jud. Vaslui (sec. al XVII-lea), biserica Răpciuni, jud. Neamţ (1773), Berbeşti, jud. Maramureş (1775), Şurdeşti, jud. Maramureş (sec. al XVIII-lea), Curteni, jud. Vaslui (1844), Bancu, jud. Harghita (1862), Voitinel, jud. Suceava (sec. al XVIII-lea), Chereluş, jud. Arad (sec. al XVIII-lea), Straja, jud. Suceava (sec. al XVIIIlea), Jurilovca, jud. Tulcea (1898), două bordeie din jud. Olt şi Dolj, ambele databile în sec. al XIX-lea, gospodăriile Dumitra, jud. Alba, (sec. al XIX-lea), Câmpul lui Neag, jud. Hunedoara (sec. al XIX-lea) Ostrov, jud. Constanţa (sec. al XIX-lea).

De la 29 de gospodării s-a ajuns astăzi la 346 de monumente şi 51.450 de obiecte organizate în colecţii de patrimoniu după principiile muzeologiei moderne.

Gospodăriile sunt compuse din locuinţe şi anexe, pe unele regăsindu-le şi astăzi în satulromânesc. Casele sunt adaptate la mediul din care provin, lucru vizibil şi în folosirea materialelor de construcţii, proporţiilor şi planurilor adecvate fiecărei zone.

Monumentele, în totalitate originale, sunt mărturii de viaţă tradiţională românească, dar în acelaşi timp constituie şi ilustrarea unei anume concepţii muzeologice şi de prezervare a patrimoniului construit.

Bogatul patrimoniu cultural material şi imaterial este pus în valoare în cadrul programelor culturale pe care muzeul le organizează respectând secvenţialul calendaristic al sărbătorilor

(Dragobetele, Floriile, Sfinţii Petru şi Pavel, Ziua Crucii, Sfânta Sărbătoare a Crăciunului ) prilej cu care au loc târguri ale meşterilor populari, şezători, spectacole legate de datinile şi obiceiurile specifice de peste an.

Muzeul se bucură de un număr de vizitatori foarte mare, aproape 350 000 pe an. Muzeul Satului a devenit o şcoală în care un număr mare de copii învaţă cu plăcere istoria ,, pe viu”; oferta educaţională este vastă: de la ateliere de pedagogie muzeală, la tabăra de creaţie „Vara pe Uliţă”, 1 Iunie – Ziua Copiilor.

A devenit de asemenea o şcoală de muzeologie recunoscută în ţară şi în străinătate, a devenit un centru de cercetare şi de documentare asupra vieţii tradiţionale a satului, dar şi ale urbanului, adoptând cele mai noi metode de cercetare .

Muzeul Satului este locul unde poţi străbate România în câteva ore, te poţi întâlni cu tradiţia, te poţi bucura de o plimbare inedită prin lumea satului românesc.

Muzeul Satului a fost, este şi va rămâne păstrătorul sufletului „satului românesc” integrat în cultura europeană.