Muzeul Satului Bănăţean

Bine aţi venit !

Muzeul nostru, Muzeul Satului Bănăţean, îşi ţine poarta larg deschisă ca să-i păşiţi pragul şi să intraţi  curioşi într-un spaţiu pregătit să vă ofere imagini culturale adunate laolaltă  despre lumea de odinioară a satului bănăţean. Plimbându-vă, de la o gospodărie ţărănească la alta, prin pădurea de stejari, mintea şi inima ţăranului bănăţean, ale celui ce nu mai este, vi se vor dezvălui prin lucrurile pe care le-a făurit cu mâna sa sau le-a avut la îndemână, dovezi  ale lucrului bine făcut şi atât de plăcut ochiului. Gopodăria în care a trăit şi muncit, lucrurile pe care le-a folosit ca să-şi asigure nevoile de zi cu zi, şi-au pierdut utilitatea iniţială devenind prin expunere în  contextul  muzeal, obiecte cu semnificații şi mesaje peste timpuri.  Vă chemăm să parcurgeți acest spaţiu expoziţional, trecând prin câteva  secole şi lăsându-vă  să decodificaţi singuri sau cu ajutorul nostru semnificaţiile  mărturiilor  unui mod de viaţă  bănăţean  care-l include, sub aceleaşi vremuri, şi pe vecin,  pe celălalt, pe cel diferit şi totuşi atât de asemănător, pe cel cu casa de alături, vorbind, însă, o altă limbă, limba etniei  sale şi  având alte tradiţii şi alte obiceiuri.

Scurt istoric

Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Bănăţean din Timişoara între anii 1928-1940, personalitate marcantă a Banatului, a fost primul care a avut ideea  înfiinţării unui muzeu etnografic în aer liber. În anul 1928 el a cerut municipalităţii acordul pentru a înfiinţa în curtea castelului Huniade din Timişoara, un mic muzeu sătesc cuprinzând biserici de lemn, cruci “de interes istoric şi artistic”, case ţărăneşti etc. După mai multe insistenţe din partea celor care i-au urmat la conducerea Muzeului Banatului ( Marius Moga, Ioan Dihor), abia în anul 1967 muzeul a primit actuala suprafaţă de teren  pe care s-a dezvoltat muzeul etnografic în aer liber al Banatului, deschis pentru public la 20 august 1971. În 1986 rezervaţia de arhitectură populară de la Pădurea Verde a fost trecută în conservare şi s-a închis pentru publicul vizitator ca urmare a unui decret prezidenţial. A urmat perioada de reconstrucţie, din anul 1992 când muzeul în aer liber s-a separat de secţia de etnografie, a devenit secţie separată, iar conducerea ei a fost preluată de muzeograful Viorel Popescu, redeschizându-se apoi pentru public la 1 mai 1995 şi funcţionând ca secţie a Muzeului Banatului. Începând însă cu 1 ianuarie 2000 a fost înfiinţat Muzeul Satului Bănăţean prin hotărârea nr. 48 din 22 decembrie 1999, emisă de Consiliul Judeţean Timiş. În 2006  se mută la Muzeului Satului Bănăţean, secţia de etnografie din bastionul Theresia.

Azi patrimoniul cultural al muzeului cuprinde arhitectură şi tehnică populară, mobilier ţărănesc, obiecte de uz gospodăresc, inventar agro-pastoral, industrie casnică textilă, port, ţesături, broderii şi podoabe din zonele Banatului istoric multietnic şi multicultural,  mărturii ale civilizaţiei populare tradiţionale a românilor dar şi a etniilor  din această provincie, aflate într-un continuu dialog cultural timp de câteva secole.

Construcţiile din muzeu, cele din centrul civic,  biserica, casa naţională, primăria, şcoala şi birtul, apoi cele de pe uliţa etniilor cu casele slovacă,  germană, ucraineană, maghiară, sârbă, la care se adaugă  toate celelalte, se constituie într-o rezervaţie de arhitectură rurală tradiţională specifică spaţiului bănăţean de altădată.