Secţia în aer liber a Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii – Goleşti a fost înfiinţată în 1966. Amplasarea ei în cadrul Muzeului Goleşti, în imediata vecinătate a ansamblului feudal al Goleştilor, a redimensionat valoarea patrimonială a instituţiei, conferindu-i semnificaţie naţională şi europeană.

Secţia în aer liber este structurată pe două mari teme:
Reprezentarea geografică a gospodăriilor pomicole şi viticole din România, cuprinzând casele, anexele, instrumentarul pomi-viticol, piesele de interior şi port popular, specifice zonelor de provenienţă;
Sectorul specializat, format din construcţiile şi adăposturile temporare, amplasate de o parte şi de alta a drumului care trece prin mijlocul podgoriei sau livezii.

Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii din România se expune privitorului ca un sat românesc din secolul al XIX-lea, cu gospodării complete din principalele zone pomicole şi viticole ale României, într-un cadru natural cu livezi şi loturi de viţă de vie; întreţinerea acestora, conform calendarului de lucrări pomi-viticole, transformă muzeul într-un sat viu în care cele două ocupaţii se desfăşoară cu instrumentar tradiţional, fiecare sezon oferind imagini concrete vizitatorului modern.

Consecvent cu tematica şi valoarea reprezentării expoziţionale, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti este desemnat printre instituţiile cu valoare naţională, etapele dezvoltării patrimoniale derulându-se sub semnul îmbogăţirii permanente, în momentul de faţă muzeul în aer liber cuprinzând peste 160 de monumente de arhitectură populară şi peste 40.000 de piese muzeale.

Reprezentarea construcţiilor din cadrul muzeului în aer liber de la Goleşti s-a realizat conform proiectului iniţial al arhitectului Paul Niedermaier şi exigenţelor ştiinţifice elaborate de un colectiv de specialişti, care a reunit mari personalităţi din domeniul muzeologiei şi etnologiei româneşti: Ion Drăguţ, Paul Petrescu, Paul Stahl, Gheorghe Focşa, Nicolae Ungureanu, Georgeta Stoica, Constantin Iliescu, Radu Stancu, Iulian Rizea, Vasile Novac, Ion Chelcea, Boris Zderciuc, Cornel Irimie şi alţii.
Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti este un tezaur de arhitectură şi tehnică ţărănească, o matrice a existenţei comunităţilor rurale de pe teritoriul României, transmiţând informaţii specializate despre contextul social, economic şi cultural al societăţii tradiţionale româneşti din secolul al XIX-lea.

„Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti, alături de Muzeul Satului şi Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, reprezintă una dintre unităţile de primă însemnătate ale reţelei muzeale din ţară, cu aplicaţii şi perspective certe de reflectare a unui anumit domeniu al civilizaţiei rurale, prin profilul special stabilit, dar şi prin cuprinderea mai largă a fenomenului creaţiei tehnice şi artistice populare”. (Nicolae Ungureanu).